Uneori, când mă simt obosită şi descurajată – şi mă gândesc dacă nu cumva o s-o sfârşesc murind într-un şanţ, de foame şi de frig – mă întreb de ce naiba or fi având traducătorii statut de colaboratori şi nu de angajaţi ai editurilor şi îmi doresc să pice din cer cineva care să mă angajeze să traduc un număr de pagini pe lună, contra unui salariu fix şi garantat, pe care să ştiu că-l iau, dacă nu într-o zi anume, măcar într-un interval de o juma de lună...
Fiindcă acum am pornit-o cu „cerşitul” de lunea, mai întâi pe messenger, la o editură unde s-ar putea spune că am o „pilă”, din partea căreia m-am ales cu un răspuns prompt: „insist cât pot” şi apoi: "te anunţ eu”, ceea ce, în traducere liberă, ar putea echivala cu "nu mă mai bate la cap”. Ei, mi-am spus, măcar lipsesc clasicele "mulţumiri pentru înţelegere” Şi, până la urmă, de vină e patronul editurii, nu angajaţii lui, nu? Deşi se spune că până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii...
Am continuat, marţi, cu un e-mail la altă editură, la tanti de la contabilitate (tanti e un fel de a spune, de văzut n-am văzut-o niciodată, probabil e mai tânără ca mine), care mi-a promis că-mi virează ceva bani în cont, la sfârşitul lunii octombrie; ei, de aici nici măcar n-am primit răspuns! Aşa-mi trebuie dacă trimit e-mail-uri din astea marţea, când sunt trei ceasuri rele! O fi ocupată, zice îngeraşul de pe umărul meu drept, pregătiri pentru Gaudeamus, chestii, trestii, socoteli... Poate n-are timp să răspundă, da îţi trimite banii, mai verifică-ţi contul... Da, o să-l mai verific, că doar trebuie să-mi umplu şi eu cu ceva timpul liber, nu? Ce Gaudeamus? rânjeşte drăcuşorul de pe umărul stâng. Păi cu ce s-ar mai duce la târguri, dacă nu s-ar găsi fraieri ca tine, care să traducă pentru ei pe datorie? Nu vezi că eşti a şaptea roată la căruţă? De ce te mai încurci cu ăştia care nu plătesc? Lasă-i dracului! mă îndeamnă, zâmbind cu subînţeles.
Şi mă bate – încă mai de mult – gândul că are dreptate, că ar trebui să mă rezum la a traduce pentru Nemira – şi atât, dacă nu se mai iveşte altcineva (altă editură) care să dea dovadă de cel puţin tot atâta seriozitate în privinţa plăţilor. Ar fi cazul să aplic "principiul 80/20", aşa cum zice
cartea asta, pentru care, între noi fie vorba, ar fi trebuit să primesc avansul până acum...
Nu sunt editură, dar mi-am făcut un catalog (online, of course): cărţi traduse, povestiri publicate pe ici, pe colo...
Cineva mi-a trimis un e-mail cu dulciuri fotografiate. Ei bine, pentru acest sfârşit de săptămână le-aş prefera pe cele reproduse aici.
Am o singură problemă: n-are cine să se ocupe de materializarea lor... :(
Am primit un e-mail cu un snop de sari-uri indiene, tocmai când traduceam povestea plasată în India (a dat Dumnezeu şi-am terminat-o!)
Am un "spor" grozav la traducerea asta. Adică e jumătate traducere, jumătate note de subsol!
Postări
